Sat Dorobanțu
Satul a fost fondat între 1860-1877, probabil de către români, deoarece a avut o evoluţie rapidă în primii ani (444 locuitori în 1896 şi 564 în 1900), care nu poate fi explicată decât de afluxul unor locuitori de etnie română, turcii fiind pe punctul de a părăsi Dobrogea, după mai bine de patru secole de ocupaţie. În 1929 se citau 64 de familii de mocani, între care unele venite tocmai din Banat. Dicţionarul Lahovari face precizarea că locuitorii erau (în 1898-1900) „îngrijitori de vite”, confirmând această teorie. Principalele instituţii ale satului au fost realizate în 1879 (şcoala) şi 1881 (biserica).
Alte denumiri: Aiorman, până în 1908. În timpul stăpânirii otomane, întreaga regiune era acoperită cu păduri, în care e posibil să fi trăit şi urşi. Este posibil ca numele satului să provină de la cel al apei, care înseamnă pădurea ursului (ai = urs; orman = pădure) în limba turcă.
Sat Meșteru
În timpul dominației otomane localitatea se numea Canat Calfa. După 1877 aici vin veterani împropietăriți prin decrete regale, din regat și din Ardeal. Satul se află la cca 4 km vest de Comuna Dorobanțu (DN 222-Topolog-Cerna). Denumirea „Meșteru” din 1963 este traducerea toponimului turcesc. Locuit în exclusivitate de români care se ocupă cu agricultura și creșterea animalelor domestice și apicultură. Are Școală și Biserică.
Este situat pe versanții unui pârâu ce izvorăște din estul satului și care curge sinuos spre Dorobanțu, apoi, „șiret” se întoarce spre vest revărsându-se, pe lângâ Pecineaga, în Dunăre. Biserica, zidită de localnici prin anii1920-27, din piatră albă, pe o stâncă de piatră, cu hramul „Sf. Ilie”, a suferit din cauza cutremurelor secolului trecut; 1940, 1977, 1981, 1986, 1990, a fost restaurată între anii 2004-2009 de meșteri locali, Jinga Gheorghe,ș. a. ajutați efectiv de primărie. Pictura este realizată de un grup de studenți de la Facultatea de Teologie – Constanța. a fost târnosită de Episcopul Visarion al Tulcii, preot fiind Alexe Andrei, la data de 19 iulie 2009.
Sat Fântâna Oilor
Localitatea, care în trecut se numea Conspor (până în 1861) apoi Coium Punar (Koium Pânar), deavastată după Războiul Crimeei a fost populată cu mocani veniți din Transilvania, care au ajuns la un moment dat să cuprindă un procent de 63% din populație.
Între anii 1964-1970, regimul de atunci a modificat denumirile mai multor localități dobrogene printre care și Coium Punar, al cărei nume în 1964 devine, prin traducere Fântâna Oilor.
Sat Cârjelari
Cârjelari a deținut statutul de comună până în anul 1965, când odată cu schimbările administrative făcute de regimului comunist, întreaga conducere administrativă s-a mutat la Dorobanțu. Aceste schimbări au fost influențate și de numărul mare de persoane care au părăsit localitatea. Satul păstrează o gamă largă de obiceiuri care țin cu predilecție de influența bisericii asupra comunității rurale din Carjelari.
Ziua satului se sărbatorește pe 8 septembrie odată cu hramul Bisericii Nașterea Maicii Domnului.